- rechizitóriu
- s. n. [-riu pron. -rìu], art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechi- zitóriile (sil. -ri-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rechizitóriu
Look at other dictionaries:
rechizitoriu — RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s.n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în faţa instanţelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acţiunea penală împotriva infractorului şi dispune… … Dicționar Român
rechizitor — RECHIZITÓR s.n. v. rechizitoriu. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RECHIZITÓR, rechizitórii, s.n. rechizitor Trimis de tavi, 12.12.2005. Sursa: DMLR RECHIZITÓR s.n. v. rechizitoriu … Dicționar Român
rechizitorial — RECHIZITORIÁL, Ă, rechizitoriali, e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [pr.: ri al] – Din fr. réquisitorial. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 RECHIZITORIÁL adj. v. acuzator. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
